Pentru a se asigura că un mixer V performează eficient și produce amestecuri omogene, pot fi utilizate diverse metode de testare. Aceste metode evaluează modul în care sunt distribuite în mod uniform materialele pe întregul amestec și ajută la identificarea problemelor potențiale cu procesul de amestecare. Mai jos sunt câteva metode de testare comune și eficiente pentru a măsura omogenitatea amestecului într -un mixer V:
Eșantionare și inspecție vizuală
Metodă: Colectați la întâmplare eșantioane din diferite puncte din V mixer (de exemplu, partea superioară, mijloc și jos) în timpul sau după procesul de amestecare și inspectați vizual uniformitatea.
Ce măsoară: aspectul amestecului, cum ar fi dacă culorile și distribuțiile de particule sunt uniforme.
Pro: Simplu și rentabil.
Contra: Limitat din punct de vedere al analizei cantitative și poate să nu fie suficient pentru aplicații extrem de critice.
Analiza colorimetrică
Metodă: Utilizați senzori de culoare sau inspecție vizuală pentru a compara culoarea probelor din diferite părți ale amestecului. Acest lucru este util mai ales pentru amestecarea pulberilor colorate.
Ce măsoară: uniformitatea distribuției culorilor.
Pro: Util pentru materialele care își schimbă culoarea atunci când sunt amestecate, precum pigmenții.
Contra: Este posibil să nu funcționeze bine pentru materiale care nu au culori distincte.
Amestecă indicele de omogenitate (BHI)
Metodă: luați mai multe probe din diferite puncte ale amestecului și măsurați concentrația componentelor specifice (folosind analiza chimică sau alte tehnici) pentru a calcula un indice de omogenitate a amestecului. Aceasta oferă o reprezentare numerică a uniformității.
Ce măsoară: uniformitatea fiecărui ingredient sau componentă din amestec.
Pro: Oferă o măsurare cantitativă clară a omogenității.
Contra: necesită echipamente sofisticate și consumă mai mult timp.
Analiza distribuției mărimii particulelor
Metodă: Utilizați o analiză de difracție laser sau sită pentru a măsura distribuția mărimii particulelor înainte și după amestecare. Dacă distribuția mărimii este uniformă, sugerează un amestec omogen.
Ce măsoară: consistența dimensiunilor de particule pe întregul amestec.
Pro: Ideal pentru pulberi și materiale granulare.
Contra: Nu poate identifica segregarea între componente cu aceeași dimensiune a particulelor, dar densități diferite.
Spectroscopia cu fluorescență cu raze X (XRF) sau aproape infraroșu (NIR)
Metodă: Aceste tehnici folosesc senzori pentru a scana amestecul și a măsura distribuția elementelor sau a compușilor. NIR este adesea utilizat pentru produsele farmaceutice, în timp ce XRF poate fi utilizat pentru amestecuri de minerale sau metalice.
Ce măsoară: distribuția elementelor sau a compușilor specifici în amestec.
Pro: nedistructivă și oferă rezultate rapide.
Contra: scump și poate să nu fie potrivit pentru toate tipurile de materiale.
Microencapsulare și metoda de urmărire chimică
Metodă: Introduceți un trasor distinct din punct de vedere chimic sau microencapsulat în amestec și apoi măsurați concentrația acestuia în eșantioane prelevate din diferite părți ale lotului. Gradul de uniformitate al distribuției tracerului este un indicator al omogenității amestecului.
Ce măsoară: distribuția și consistența unei componente specifice în amestec.
Pro: extrem de eficient pentru cantități foarte mici sau componente specifice.
Contra: necesită un control precis și o manipulare a tracerului.
Gradient de densitate sau metodă de separare
Metodă: Dacă materialele amestecate au densități diferite, după amestecare, puteți utiliza tehnici precum centrifugarea gradientului de densitate pentru a observa distribuția componentelor în mix.
Ce măsoară: gradul de separare între diferite componente pe baza densităților lor.
Pro: funcționează bine pentru amestecuri cu densități foarte diferite.
Contra: Nu se aplică materialelor omogene din punct de vedere al densității.
Măsurarea conductivității electrice
Metodă: Pentru materiale conductive, puteți utiliza testarea conductivității electrice sau a rezistivității prin măsurarea curentului care trece prin amestec în diferite puncte. Variațiile conductivității sugerează o amestecare neuniformă.
Ce măsoară: omogenitatea materialelor conductoare.
Pro: rapid și nedistructiv.
Contra: limitat la materiale care sunt conductoare.
Măsurarea turbidității
Metodă: În unele cazuri, măsurătorile de turbiditate (tulburarea unui lichid) pot fi utilizate pentru a evalua omogenitatea, în special în amestecuri de lichide sau suspensii.
Ce măsoară: distribuția particulelor într -un lichid.
Pro: Simplu și rapid.
Contra: limitat la amestecuri pe bază de lichid, nu sunt potrivite pentru pulberi sau granule.
Analiza sită pentru amestecurile de pulbere
Metodă: Dacă amestecați pulberi de diferite dimensiuni, se poate efectua o analiză de sită pentru a măsura consistența distribuției mărimii particulelor după amestecare.
Ce măsoară: consistența în amestecul diferitelor dimensiuni de particule.
Pro: Ideal pentru produse pe bază de pulbere.
Contra: nu oferă o imagine clară a omogenității pentru amestecurile care nu sunt pulbere.
Teste de coeziune sau de flux (de exemplu, unghiul de refacere, densitate în vrac)
Metodă: Aceste teste măsoară cât de bine curg materialele din amestec împreună, ceea ce poate indica cât de omogenă este amestecul. Testele de flux pot include unghiul de refacere sau măsurare a densității în vrac.
Ce măsoară: coeziunea și fluxul amestecului, care este influențat de omogenitate.
Pro: Simplu și ieftin.
Contra: Este posibil să nu capteze pe deplin probleme de distribuție a particulelor.
Microscopie sau scanare electroni de scanare (SEM)
Metodă: Utilizați tehnici de microscopie pentru a inspecta o mică secțiune transversală a amestecului, identificând modul în care sunt dispersate uniform particulele sau componentele.
Ce măsoară: uniformitatea microscopică a amestecului.
PRO: analiză extrem de detaliată.
Contra: intensiv în muncă și necesită echipamente specializate.
